05.01.2011

Zana trista

Intr-o padure intunecata
Pe o un trandafir uscat
Am vazut o zana intristata ,
Chipul ei de lacrimi udat .
Aripile ii erau albstru colorate ,
Putin jumulite si perforate
Parul lung si brunet ,
Visul oricarui poet
Si c-un ne-ncetat bocet .
Ma apropii de ea ,
Se intoarce incet ,
Ochii albastrii priveau aievea.
Durerea ei o simt si privesc
Si o intreb “-Ce ai patit?”
Se sterge usor de lacrimi ,
“-Viata are un pumnal ascutit ,
Ce il infige mereu in inimi
Cu sange rece si un zambet diabolic ,
Si se distreaza sadic ,
Vazand agonia sufletului ,
Legat de suprafata pamantului .
Singura in bataia vantului
Cu o ghiara mereu in spate,
Cu flacarile abisului
Vrand sa ma traga acolo departe .
Nu stiu exact unde , poate
Un loc mai bun , un camp insorit ,
Plin cu trandafiri si linistit.”
Ii intind palma , se urca usor
“-Nu mai cadea prada abuzurilor
Vietii meschine , si bucurate
De partile frumoase si zambeste.
Ori cat de distrusa este o corabie
Mereu poti face o pluta din ea ,
Sa poti sa continui aceasta calatorie
Iar vantul este mereu Amintirea .
Oricat de abrupt este drumul
Amintesteti ca ai aripi , zbori
Si sa ignori  puterea vantul ,
Pentru ca bate-n voia-ntamplarii .
Uite un camp cu trandafiri
Un soare linistit ,
Un camp lipsit de cladiri ,
Si un cer sfintit .
Poate inalt-am un zmeu
Sau poate facem un buchet de flori.
Uite cum trece peste noi un curcubeu ,
Ce frumos si plin de culori .
Zambetul pe fata ti sa aratat ,
Am crezut ca nu este adevarat ,
Cand aripile sau vindecat
Si trupul ti sa curatat .
Ochii senini au devenit ,
Hainele sau inoit
Si o aura radianta ,
Pura si afluenta .
Uite cine sta acolo pe trandafir ,
Este un print , vesminte de casmir
Parfum de levantica , aripi de fluture
Cine stie , poate fi a dragostei inflorire.
Se ridica incet , se apropie sfios ,
Haide aranjazate zambestei frumos
“-Buna zanisoar-o din povesti ,
Nu ai vrea la o plimbare sa ma insotesti ?”
Haide accepta , raul nu ti-l vrea
Sti ca tine la tine , si ii simti dragostea .
Este o fiinta imaculata
De rautate si ura crutata .
“-Dar tu poet bland ,de ce nu vii
Si tu , atmosfera sa o intretii?”
“-Va las sa va cunoasteti ,
Caci aveti de spus multe povesti”
“-Adio ,si multumesc ,
Acum pot sa spun si eu ca iubesc”
Incet in praf m-am prefacut.
Tot ce a fost mai rau acum a trecut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu