Padure urbana , incrustata in cimentMa plimb pe strazi in noapte ca ultimul dement
Cu gluga trasa pe cap si un rucsac
Desenat cu acele culori care-mi plac .
Rosu aprins sangeriu , putin albastru celest
MAi am si negru intunecat , noapte , impacat
Zace sufletul in hoitul asa poreclit
Cu numele meu neclintit .
Mai cutreier o alee ,mai sparg o speranta
Zboara unde in alb si negru , in ritm de romanta
Pe la colturi cate un tampit ce se chinuie
Sa renasca , dar vocea-i tiuie .
Pe la garduri copii sub nori de ploaie
Umbre de oameni pe perdele
Lovituri , picaturi , sange se vad prin ele
Cei mici vad , studiaza toate certurile ,
Incep sa planga frenetic , pamantul umezit
Palme se aud tenebros din incapere
Unul din ei cade , celalalt in pas de plecare
Corpul ramane jos , umezit si el , parasit .
Pe trotuar un cersetor invinetit , respira
Spasmic , tuseste , vopsea rosie in palma
Monede ce zac in sapca , langa o cana ,
Un ultim "tic" , un tresarit , lumina pala .
Urmarit de faruri , din a trecutului masini
Din ganduri parca , graphate pe ele imagini
Cate un sofer cunoscut trece pe langa mine
Si mai loveste o persona pe la pietoni , in fine .
Pe la colturi cate un dealer de vise
Lord de narcotice , doar niste hoti
Persoane ce de Dumnezeu nu au fost prinse ,
Sunt in libertate , si inca pacalesc pe alti prosti,
Niste idioti , amatori de iluzii
Singuri striga prin camera "-Si tu Brutus?"
Si singuri isi infig in pipet un fus
Apoi in soapte lente Iar visezi.
Ingerii cad si ei betivi , zdrobindu-se de asfalt
Diavolii stau si ei la geamuri si profita de ocazie
Din cer o pentagrama rosie au decupat
Si sangele usor picteaza corpurile inaripate .
Eu trec pur si simplu nepasator
Pentru ca stiu ca sangele este trecator
Nu sunt decat un nemuritor
De ce sa ma fascineze moatrea unui odor ?
Siroaie de suflete curg in canale
Sute de idei se ascund dupa rable
zeci de criminali fug prin tufisuri
Doar un om si gandul lui , stau pe mijloc singuri .
Timpul sta si el pe nori
Da' nu-l bag in seama , este efemer
Saracul , nu stie ca este ca un cancer
CAnd il vad nici nu ii mai simt fiorii .
Un univers alb negru ,
Merg prin el ca un cedru
Cu rosu pictat orice interior
Expus deadreptul in exterior .
Aproape am ajuns la final
Pe afara a inceput sa dea un canal
Intinse pe jos cadavre incercate
Am sansa sa merg mai departe .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu