Ma intorc de unde am plecat
De cand cu tine m-am certat .
Cuvintele , inca ma ametesc ,
Inca sunt confuz ,
Pe tine inca te acuz ,
Frazele tale inca se feresc .
Nu mai gasesc rost in ceata ,
Nu mai am dorinta de viata ,
Tot ce vreau este sa fiu uitat ,
De pe un bloc aruncat .
Poate niste otrava ,
Poate , poate o lama ,
Sa ma tai pe vene , sa cad in cada ,
Din teava de pistol o salva .
Sa fiu sters de acest poet ,
Sa nu mai am contur ,
Sa fiu alungat pe mercur ,
Nu mai am niciun regret .
Un bloc , o usa , o soarta ,
O treapta , o bara , un etaj ,
Tot jurnalul extins in stelaj
Aerul , spre cer ma poarta .
Oamenii sunt ca niste furnici ,
Toti fug pe strazi vesnic ,
Toti sunt la fel de unici ,
Tot trecutul ascuns intr-un glonte pasnic .
Respir adanc , imi fac curaj ,
O ultima gura luata in serios ,
Nu mai sunt un fricos ,
Am sa fiu cineva din peisaj .
Tu nu ai fost decat un sunet ,
Razboiul a fost mereu alegerea ,
Mi-ai impiedicat sangerarea ,
Razboinicul si al lui zambet .
Inchid ochii si simt pamantul pe fata ,
Mirosul de dincolo ma rasfata ,
Cand de salt eram pregatit ,
Tu ai dat beep .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu