12.02.2011

Gondolierul

Visele oamenilor creaza acest lac ,
Lac albastru celest fara pata ,
Prin el , mai zboara o soapta
Si umbra ii tine un biet pom posac .

P-ici pe colo cate-un val de cosmar
Cate-o mica bula de temeri se ridica
Din cer ca o stea , o picatura pica
Si transforma lacul intr-un camp stelar .

Cerul presarat cu praf de stele
Cernut si cu cateva cazatoare
Cusut la margini cu o boreala
Si la baza putin rasarit de poleiala

Ingerii tin companie singuratatii ,
Imi acompaniaza cantecul cu o finete
Detinuta de miracolul harpelor de auri
Note masluite cu o divina acuratete .

Ma asteapta singuratica si vesnica
O tanara , superba , matinala domnisoara
Ale ei picioare sfarama , lacrima , pica
Un rasarit iti lumineaza aura , coboara

Din cer un serafim , inghenunchiaz ,
Inaintea-ti , ti-a inaintat a lui pereche
De aripi si-ti va ramane mereu de veghe,
Serafimul ce te intruchipeaza .

Mai rup un petic de cer
Mai imit un sunet de harpa
Mai rapesc un vis
Vaslesc spre port cu zor
Am sa iti pun la picoare un covor
Cusut cu ata fina , toarsa
Ca prin fus de viata .

Draga mea ti-am pastrat un cantec
Cantec , scris pe gondola de bezmetec ,
Cioplit in a mea barca , pastrat pentru tine
Nu uita , gondola ta domnisoara acum vine .

Stand stana la port ma asteptat
Din ceata lacului gondola a aterizat
A deschis ochii , in gondola nu era nimic
Da a mai gasit langa vasla un mic plic .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu