Adevar ce doare ,A lumii tumoare ,
Scris cioplit in piatra
Precum aerul de afara .
Adevar ce ma ranit
De cand l-am rostit
Ma suspendat in aer
Cu o sfoara din cer .
Nu mai cred in adevar ,
Ma indoiesc de puterea lui ,
A lui , a cerului
Este spiritul meu barbar .
Soarele nu va apune niciodata ,
Noaptea nu se va termina vreodata ,
Cuvantul nu este decat un camatar ,
Eu nu am sa mai dau adevar .
Avocati ce salveaza suflete ,
Pun adevarul la perete
Il intorc si trag , numai pete
Ce se preling , jos , cu tandrete .
Draga mea nu mai vorbi
Ca spui numai prosti
Adevarul minte ,
Te-am lasat fara cuvinte .
Nu imi pasa ce faci ,
Chiar daca traiesti ori zaci ,
Timp cu mine nu mai petreci ,
Nu vreau decat sa pleci .
Dragoste adevarata ,
Pe nedrept bazata ,
Taria cuvantului ,
Trairea trecutului .
Tot ce pot sa cred acum ,
Cred in vise lucind in fum ,
A omului este menirea ,
Aici pe strada mea ...
Soarele nu va apune niciodata ,
Noaptea nu se va termina vreodata ,
Cuvantul nu este decat un camatar ,
Eu nu am sa mai dau adevar .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu