Vorbe

Mi-a trebuit sa vorbesc
Doar , sa te ranesc ,
Am reusit de unul singur
Cu un vocabular impur .
Si dara de lacrimi-n jur ,
Am incercat sa ma feresc ,
Un cuvant ce se tine , snur ,
Nu ma lasa sa zambesc .
Mi l-ai spus cu ura si pasiune
Ca finitea unei duioase florete
Ce strapunge si sufletul il expune
Si lasa pe priviri , puternice amprente .
Lectia nu mi-am invatat
Si din vorbe am atacat ,
O furtuna de sulite si spade ,
Au venit peste noi cascade ,
Facand noi diviziuni ,
Separandu-ne de noi
Fortandu-ne sa fim iar doi ,
Iar totul sa para doar minciuni .
Am ramas singur intre patru pereti ,
Nu mi-as dori sa ma vezi ,
De acum nu ai cum sa ma ajuti ,
Ar fi mai bine sa ma abandonezi .
Un calvar de praf sa asternut ,
Norii negrii sau cernut ,
Rece la mine in celula
Sed si ma uit la luna ,
Si ma gandesc cat de senin
Cand cu drag ziceai
Ca dabea astepti sa vin ,
Si acuma cred ca minteai  .
Am petrecut pe dulci iluzii ,
Am trait continuu pe perfuzii,
Fara ele am crezut ca mor ,
Ce trist si ce amagitor ,
Legat cu sfori , inca traiesc ,
Acel moment cand ti-am spus te iubesc.