Un pat micut de fier , sangeriu ,
Respiratia se imparte in aer ca o flacara .
Usa scorojita , batuta de vreme ,
Saracuta a ramas fara zavrele ,
Pe birou-mi se cerne praful in straturi
Cenusii precum cimitiru-i garduri .
Podeaua de lemn putred trozneste
Un sunet ce-ti intra pe ureche
O voce ii face pereche
Ce minte-ti usor flamanzeste .
Patura inca zace pe jos
Cu doua sticle goale de vin
Invelite foarte meticulos
Si cu un bilet deasupra "-Eu nu mai vin."
Ma asez in propria-mi cripta
Imi aprind cateva lumanari
Sa imi mai stinga din flacari
Dar spre noi se abate o privire cumplita .
Nu spre tine ci spre mine
O privire ce poate ucide
O pereche de ochi verzi
Pe care nu poti sa ii vezi
Te injunghie mieros
Si te lasa cadavru pe jos
Si nu are bunul simt sa curete
Tot ceea ce murdareste .
Ce ochi vrumosi , i-am vrut mereu
Sa ii scot si sa ii am in tablou
Dar mi-a fost un pic cam greu
Asa ca i-am pus cu mine in cavou
Pana si a ta piele fina am vrut
Sa o simt mereu aici langa Prut
Si am luat-o si pe ea , este in patura
Impreuna cu cele doua sticle invelita .
Inima ta , mirifica , fragila , nu o pot uita
Nu am putut-o taia cu cutitul , asa usor
Mai era la mijloc si mintea ta
Ce era inca treaza si eu visator .
Aveai ceva special in sange ,
Un operator ce usor curge
Jos de prin sertare
Si avea in a lui setare ,
Sa potoleasca a mea insetare ,
Sa ma hraneasca , sa ma trezeasca
La cruda realitate si sa ma pazeasca
De a dintilor interogare .
Tu mi-ai spus "-Sugatoare"
Eu ti-am spus "-Minciuna"
Ai mai zis "-Adevarul doare"
Dar eu nu am nici-o vina .
Mi-ai pus biletul si ai plecat
Tot ce am de la tine am pastrat
Chiar si tu ai declarat
Ca sunt si eu un necurat .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu