Spargatorul

Din varf de stanca ridicat ,
Ceru-i negru si separate ,
Razele de speranta m-au atacat ,
Dorinte din trecut de mult uitate .
Tunete de otel si strigate de arma ,
In sfera-mi viata mi se scurge ,
Toate imaginile , in sunete se destrama
Si mintea-mi parcurge ,
Ca o coasa , si sfasie orice scut ,
Scut , protector de trecut ,
Ce tu stapanire i-ai pus ,
Si pe mine mai supus .
Cosmar cu vise si spitale inchise ,
Peste tot te vad pe tine ,
Cea langa care-mi era bine ,
Dar inimile-s si ele inchise .
Daca tu ai plecat , in infern mai uitat ,
Ingeri rupti si decoruri frante ,
De lacrimi si sange-mi corpul patat ,
Cosmar si vise neuitate .
Nu pot sa te uit , sa te simt ,
Ne tine-am de mana si zambet ,
Spre rai totu-i plimbet ,
Si acum doar iad-ul presimt .
Oare acolo sus cineva ne iubeste ?
Tu erai mereu cu un etaj mai sus ,
Pentru mine erai aproape de Iisus ,
Dar am fost dus de nas neghiobeste .
Totu-i verde si inflorit ,
Cranii , pietre si spirit,
Ochi de coart si cristal
Si uitarile vin val de-a val .
Torente de sperante si corabii de dorinte ,
Si toti diavoli stau cu undite
Poate prind cea mai mare temere a mea ,
Dragostea fata de ea .
Dar acum nu imi mai pasa ,
Am ingropat totul sub secura ,
Nu stiu ce ai avut ca motiv ,
Mai sigur ceva a fost aberativ ,
Nu mai vreau sa vad a ta gura .
Datorita tie am alfat eternitatea ,
Are un sfarsit netrebnic si vitreg ,
Al sortii etern strateg ,
Cum am ajus sa simt dragostea ,
Din doar doi straini , cu steaguri vasale ,
Luptatori cu cercul rosu , si aure albe ,
Purtand coroanele cu spini ale domniei sale ,
Si doar lumina prin urbe ,
Sa ajungem doi supravietuitori ,
In tornade de cenusa si nisip ,
Feriti de celebrii cositori ,
Condusi doar de ciripit ,
Doar eu si tu , tu si eu ,
Pun pariu ca eram doar eu ,
Si restul lumii in prezentul greu,
Tu poti sa zbori acum , dar eu,
Eu prefer sa raman aici ,inauntru ,
Unde stelele rele si zodiile ,
Sunt toate ilegale ,
Si fata de tine , sunt epicentru ,
Aici cu un stilou si cateva foi ,
Si nu mai exista “-Noi”