Patru sfori

Pe o scena de lume rupta ,
Decoruri sedentare pline de praf ,
Culise acoperite de o patura innegrita ,
in spate , doua papusi asezate pe un raft .

Niste papusele din lemn cioplit ,
Una ca un gentleman in costum ,
Mirosind a tigari si fum
Si cealalta cu suflet ranit .

Dintr-un cuier nu departe de ei ,
O pereche de manusi albe se ridica ,
Le apuca pe cei doi de ciucurei ,
Si pe podea ii pica .

Baietelul se ridica se curata ,
Ea sta jos si nu pronunta .
A fost deajuns doar o privire
De ochi in ochi si a aprut o sclipire .

De patru sfori manusile trag ,
Un vals umbrit de lumina lunii
Spectatorii privesc din prag ,
Dar nimeni nu lauda pumnii .

Ea a inceput sa zambeasca ,
El a inceput sa viseze ,
Inima de lemn vor sa o pastreze ,
Dar n-au inceput sa iubeasca .

Cu o foarfeca am taiat
Cele patru sfori ,
El a cazut intinat ,
Ea inca imi da fiori .

Cel cazut a devenit intristat ,
Cand de sfori l-am secerat ,
Papusa in rochita inca dansa ,
Dar nu parea ca ii pasa .

Inima din lemn se frange ,
In contact cu focul se distruge ,
Simti al dragostei fiori ,
Si o sa fi legat cu sfori .